Mutarea unui site pe alt domeniu se face prin redirecționări permanente, adresă cu adresă, de la fiecare pagină veche către pagina nouă echivalentă. Redirecționarea tuturor adreselor către prima pagină a domeniului nou este greșeala cea mai frecventă și șterge istoricul fiecărei pagini interioare, fiindcă motorul de căutare nu are cum să deducă ce pagină a înlocuit ce pagină.
Pe scurt
- Regula principală
- O redirecționare 301 pentru fiecare adresă, către echivalentul ei exact.
- Ce nu se face
- Redirecționare în bloc către prima pagină. Istoricul paginilor interioare se pierde definitiv.
- Cât se păstrează
- Redirecționările rămân active minimum un an, ideal permanent.
- Cât durează transferul
- Câteva săptămâni pentru paginile accesate des, două până la trei luni pentru restul.
- Ce se schimbă în paralel
- Nimic altceva. O singură variabilă odată.
De ce se pierd pozițiile la o mutare
Fiecare adresă are un istoric propriu: de câte ori a fost accesată, ce legături primește, pe ce căutări apare. Istoricul acesta se transferă prin redirecționare permanentă, dar numai către o pagină cu conținut echivalent. Când toate adresele duc la prima pagină, motorul tratează situația ca pe o ștergere în masă și pornește de la zero pentru fiecare pagină interioară.
Efectul nu apare imediat, ceea ce înșală. În prima săptămână traficul poate părea stabil, fiindcă rezultatele vechi sunt încă afișate. Scăderea vine în două până la patru săptămâni, când indexul se actualizează.
Procedura, pas cu pas
- Inventarul adreselor. Toate adresele indexate, luate din sitemap-ul vechi și din raportul de indexare, nu doar cele din meniu.
- Harta de corespondență. Fiecare adresă veche primește o adresă nouă. Unde nu există echivalent, se alege pagina cea mai apropiată ca subiect, nu prima pagină.
- Structura identică, la început. Tentația este să reorganizezi totul odată. Fiecare schimbare în plus adaugă o variabilă la o operațiune care are deja destule.
- Redirecționările, permanente, fără lanțuri. O adresă veche trebuie să ajungă la destinație dintr-un singur salt.
- Verificarea adreselor din sitemap-ul VECHI pe site-ul NOU. Testarea sitemap-ului nou pe site-ul nou este circulară și ascunde exact ce lipsește.
- Ambele proprietăți în Search Console, păstrate în paralel câteva luni, plus unealta de schimbare a adresei.
Ce am verificat la o mutare reală
La mutarea unui portal medical de pe o extensie neobișnuită pe un domeniu .ro, verificarea corectă a scos la iveală șase adrese pe care le ratasem: patru arhive, o pagină de autor și un fișier de localizare. Erau adrese pe care sitemap-ul nou nu le conținea, deci nu apăreau la testarea circulară, dar existau în indexul Google. Proiectul este descris pe larg la Theracardia, iar aceeași verificare am folosit-o și la migrarea propriului site.
Cât timp trebuie păstrate redirecționările?
Minimum un an, iar dacă nu costă nimic, permanent. Motoarele de căutare reevaluează adresele vechi mult timp după mutare, iar legăturile externe către ele nu dispar niciodată complet. O redirecționare scoasă prea devreme transformă o mutare reușită într-o pierdere tăcută, la luni distanță, când nimeni nu mai leagă cele două evenimente.
Pot să schimb și structura adreselor în același timp?
Se poate, dar nu este recomandat. Dacă mutarea nu merge cum trebuie, cu două schimbări simultane nu veți ști care dintre ele a cauzat problema. Ordinea sănătoasă este: mutați domeniul păstrând structura, așteptați să se stabilizeze, apoi reorganizați, cu redirecționări separate.
Ce fac cu domeniul vechi?
Inventarul complet al adreselor și harta de corespondență fac parte din auditul SEO, iar reparațiile de după mutare intră la optimizare tehnică.
Îl păstrați. Costul reînnoirii este mic în comparație cu traficul care încă vine prin legături vechi, semnături de email și materiale tipărite. Domeniul vechi trebuie să rămână înregistrat și să facă în continuare redirecționările, altfel cineva îl poate cumpăra și folosi reputația lui.
